Otrăvire de șobolan pierdere în greutate, Pericolele de otrăvire a șobolanilor la câini și pisici

• Otrăvirea la Câini - Dr.
• Pericolele de otrăvire a șobolanilor la câini și pisici
• Ce trebuie să faceți dacă are loc intoxicații În cazul în care există suspiciunea de otrăvire, victima ar trebui să primească imediat primul ajutor.

Tweet Snap Când aveam vreo patru-cinci ani, se întâmpla să mai intru în dormitorul bunică-mii şi să o găsesc plângând. Stătea pe marginea patului şi termina cutia cu şerveţele. Nu cred că arăta latura asta a ei multora, probabil simţea că noi doi avem un fel de legătură cosmică, pentru că purtam numele tatălui ei şi aveam trăsăturile lui.

Plângea pentru fiica ei Martha care murise de melanom la 28 de ani.

Zece ani mai târziu, când Norman, cel mai mic fecale pierdere în greutate al ei şi al unchiului meu a murit, a plâns şi pentru el. Oamenii mureau mereu în jurul lui Buni: copiii ei, soţii ei, prietenul ei.

Rodenticid - Rodenticide - viziteazazlatna.ro

Aşa că amărăciunea ei care dura de o viaţă era de înţeles. Când am văzut-o în patul ei înalt şi moale, acoperită de bezna din podul casei şi înconjurată de mirosul acru al bătrâneţii, mi-am dat seama că mamele nu primesc mereu ceea ce merită. Acum că mă gândesc mai bine, nu îmi mai pun problema dacă Buni a primit ce merita ca mamă, mă întreb dacă a primit ce merita ca ucigaşă.

Sănătatea câinilor Dr. Justine Lee explică pericolele ingredientelor active din otrăvurile șobolanilor și mouse-ului. Pentru mai multe de la Dr. Lee, găsiți-o pe Facebook!

Acum câteva luni, mi-am luat copiii şi nevasta şi am plecat să o vizităm pe Buni. Nu o mai văzusem de un an şi jumătate, iar în răstimpul ăsta ea se mutase din casa ei la un azil de bătrâni şi de acolo la alt azil de bătrâni. Nu aveam o scuză pentru absenţa mea, cred că pur şi simplu nu mă puteam împăca cu starea în care i-am lăsat casa. O catastrofă. Plină de lucruri.

Primul ajutor Cat Este important să acordați o atenție maximă simptomelor, deoarece este posibil să salvați viața pisicilor.

Cumpărătorii au zis că or să se ocupe ei de asta şi au făcut-o, au dărâmat tot. Fratele meu avea prin vecini un prieten din Long Island, care i-a zis că demolarea a fost scandalul anului. Ilustrații de Matt Rotta Casa, în care mi-am petrecut o mare parte a copilăriei în vizită la Buni, era dezgustătoare. Pe la sfârşitul anilor '90, eu şi fratele meu am stat trei zile să o curăţăm.

Joe, ultimul prieten al bunică-mii, murise şi toate lucrurile lui erau acolo. El era una dintre cele cinci persoane care muriseră şi ale căror obiecte personale rămăseseră pe acolo, peste tot.

Cum apar otrăvurile la pisici?

Lucrurile mătuşii mele, lucrurile unchiului meu, lucrurile bunicului meu şi lucrurile celui de-al doilea soţ al lui Buni ocupau, după estimările mele, cam jumătate din volumul casei. Permise de conducere, acte importante, proiecte pe jumătate terminate şi suveniruri, chiar şi şuruburile ruginite pe care unchiul meu Norman le recuperase de pe nişte epave în timpul unor scufundări.

În biblioteca de la subsol am găsit un flacon cu o soluţie roşie şi vâscoasă. Flaconul, sigilat cu ceară topită sau cu plastic, fusese lucrat de mână şi era destul de frumos, iar cutia în care îl găsisem era otrăvire de șobolan pierdere în greutate lemn de esenţă tare, îmbinat foarte atent.

Am crezut că e de valoare. Părea să fie destul de vechi, nu eram sigur. Aşa că am încercat să-l vând unui magazin de curiozităţi din East Village, unde am fost sfătuit să scapde flacon prin Centrul de Control pentru Substanţe Toxice.

Citește și Alzheimerul o face pe bunica mea să mă blesteme şi n-am cum să lupt cu asta În atelierul de la subsol am găsit nişte linguriţe pentru heroină pe jumătate topite bunică-mea avusese în jurul ei nişte persoane destul de dubioaseiar în curtea din spate am găsit un sac mare de gunoi cu animale moarte. Îți dădeai seama de la distanță că-s animale, puteai distinge forma cadavrelor. Şi eu şi frate-meu am aruncat o privire, dar am făcut-o atât de rapid, încât n-am avut timp decât să confirmăm că-i vorba de animale moarte, nu şi ce fel de animale.

Frate-meu a zis că a văzut ţestoase moarte, ceea ce pare destul de probabil, din moment ce bunică-mea a avut vreo şase şi toate au murit brusc şi inexplicabil. Eu am văzut o bufniţă, ceea ce-i mai puţin probabil, dar posibil totuşi, din moment ce sunt bufniţe în Long Island.

Am căzut de acord că probabil era vorba de pisici şi ratoni, care răscoleau destul de des prin gunoiul bunică-mii. Iar ea obişnuia să ţipe la ei de pe pridvorul din spate al casei.

Ultima dată când l-am văzut, sacul de gunoi stătea pe iarba din faţa casei în aşteptarea maşinii de gunoi. Formele rotunde ale coapselor animalelor încă puteau fi distinse prin sacul de plastic care strălucea în lumină.

În casa aia, fiecare lucru care merita păstrat era deprimant. Un scaun balansoar de stejar, cândva frumos, şi un birou din lemn de cireş fuseseră acoperite cu vopsea albă. Rafturile pentru cărţi erau pline de eşecuri editoriale mâncate de şoareci.

Covoarele erau pline de mucegai. Farfuriile erau pătate sau pline de mâncare întărită. Toaletele erau pline, cu apa netrasă, şi presărate cu pudră de talc. Buni zicea că economisea bani dacă nu trăgea apa, dar de fapt voia să ne aducă aminte că totul ţinea de economisirea banilor.

În apărarea ei, pot spune că Buni a crescut în timpul Marii Crize economice şi că, psihologic, n-a depăşit niciodată perioada. Când economia a început să meargă prost prin anii '90 şiBuni ne-a arătat asemănările culturale dintre cele două perioade: în timpuri de criză, ne zicea ea, oamenii se îndreaptă către gândirea mistică, autoajutor şi ocultism.

Nu mă îndoiesc că avea dreptate. În ciuda vârstei ei, era mereu informată şi perspicace. Obişnuia să se foiască prin casa ei scârboasă în timp ce asculta postul public de radio. Ştia totul, de exemplu, ştia că sucul de prune poate fi folosit şi ca vopsea de păr chiar şi în acum, părul ei e de culoarea prunei.

OTRAVIREA LA CAINI

A auzit la radio sfatul unui dentist, conform căruia e foarte important să îţi clăteşti gura cu apă şi să foloseşti aţă dentară, chiar dacă n-ai ocazia să te speli pe dinţi, iar acum, la momentul când scriu textul ăsta, bunică-mea are 94 de ani şi toţi dinţii ei sunt la locul lor.

Numai că se clătină. De fapt, toată mandibula ei se clătină. După ce am ajuns la azilul de bătrâni în care era internată Buni, i-am reglat aparatul auditiv, iar nevastă-mea s-a dus să cumpere nişte scutece pentru adulţi. Buni abia dacă şi-a adus aminte cine sunt, iar când am întrebat-o de copii, nu şi-a amintit-o pe Martha deloc.

Nu prea mi-a fost dor de Buni, aşa că nu otrăvire de șobolan pierdere în greutate aşteptam ca vizita asta să mă tulbure. Dar când am văzut-o cum stă întinsă în pat şi îşi suge maxilarul dislocat în timp ce dinţii ei mai au un pic şi se desprind şi nu îşi aminteşte de Martha, am cedat. Copiii stăteau pur şi simplu acolo, cu gurile deschise şi o priveau terifiaţi pe Buni.

Pentru ei, ultimul an fusese un maraton de înmormântări: Gigipop. Şi acum Buni. Era evident că ea urmează. Au reuşit să-şi revină când Buni i-a rugat să îi cânte ceva. Copiii ştiau câteva cântece germane de la şcoală, iar Buni li s-a alăturat.

Zicea că atunci când începe să cânte, se întoarce înapoi în copilărie. Trăieşte în copilărie, ca şi cum ar fi în prezent. Şi probabil că, în mintea ei, copilăria ei e încă acolo, că altceva nu cred că i-a mai rămas. E ciudat să vezi o figură parentală în starea asta.

Când eram mic, ai mei mă lăsau la Buni acasă, ca să se bucure şi ei de nişte momente de linişte, care câteodată durau câteva săptămâni.

Am fost otrăvit de bunica mea

Îmi ziceau că evreii inventează lucruri, că evreii nu beau alcool, că evreii sunt deştepţi pentru că filozofia lor preţuieşte gândirea şi că nu trebuie să-i numesc evrei. Nunta a avut loc pe un câmp, iar Buni a fost atracţia evenimentului şi a flirtat cu unchii soţiei mele, care erau cu 20 de ani mai tineri ca ea. Buni era mereu o companie plăcută, dar atunci când nu era ea gazdă, când nu era ea responsabilă cu gătitul, era ca şi cum i s-ar fi ridicat o piatră de pe inimă, ca şi când ar fi fost cu adevărat liberă.

Buni a devenit un fel de autoritate în domeniul nutriţiei prin anii '60 sau ' Pe la mijlocul anilor '70 scrisese şi publicase deja câteva cărţi despre nutriţie şi vitamine. Cam pe atunci sau poate mai devreme, a început să otrăvească oameni, cred. Nu pot să zic exact ce a făcut şi cu ce ingrediente.

Nici măcar nu pot să fiu sigur că a făcut lucrurile pe care cred că le-a făcut. Tot ce am la îndemână sunt dovezi circumstanţiale şi intuiţii care s-au adunat de-a lungul anilor. În versiunea mea asupra a ceea ce s-a întâmplat, Buni folosea la început vitamina A care poate cauza somnolenţă, vedere înceţoşată şi greaţă, printre alteleapoi a trecut la laxative, iar pe otrăvire de șobolan pierdere în greutate ce a îmbătrânit şi a devenit mai leneşă, a început să utilizeze medicamente care se dau doar cu reţetă.

Buni nu gătea niciodată de două ori acelaşi lucru, iar felurile ei de mâncare erau unsuroase şi bizare dincolo de orice imaginaţie.

Otrăvire pe vânătoare

De exemplu: pui copt cu piersici şi roşii la conservă, sau cărnuri amestecate cu prune sau cu murături. Avea o oarecare reputaţie la măcelăria din zonă. Într-atât încât păstrau ficatul de rechin special pentru ea.

Acestea sunt mai greu de grupat după generație.

În ultimii ani, mesele pe care le servea conţineau din ce în ce mai multe semipreparate, iar în cele din urmă asta a devenit modul ei de operare preferat.

Avea o strategie foarte otrăvire de șobolan pierdere în greutate întâi afla ce mâncăruri îţi plac cel mai mult, apoi le cumpăra în cantităţi uriaşe şi te îndopa încontinuu. N-aveai cum să le refuzi, le mâncai: Jarlsberg-ul de import, îngheţata. După asta, ţi se întâmpla să leşini pe canapea sau în tren, pe drumul de întoarcere spre oraş. Fără îndoială, cu cât stăteai mai mult în preajma lui Buni, cu atât creşteau şansele ca ceva rău să ţi se întâmple. Otrăvire de șobolan pierdere în greutate stăteai la ea o săptămână, te lovea diareea, te simţeai epuizat şi privirea ţi se înceţoşa.

La început doar maică-mea refuza să mănânce mâncare gătită de Buni, iar eu credeam că-i oarecum paranoică. Dar apoi am observat că, de fiecare dată când veneam în vizită la Buni, se întâmpla să leşin pe canapea sau în tren, pe drumul de întoarcere spre oraş.

Când n-am mai mănâncat mâncarea bunică-mii, frate-meu otrăvire de șobolan pierdere în greutate zis că-s paranoic.